Sfâșierea, pustiul, înstrăinarea - Ion Caraion

Sfâșierea, pustiul, înstrăinarea
redevenind – sus –
dans
după ce însemnaseră haos

Cer închegat.
Rânduire. Și?

Mă zgâria o frunză
(nu știu)
sau poate stihii
se prelingeau
în stânci

Încolo, piatra

Mai moțăie luna
de noaptea trecută
Mi se pare neadevărat ținutul
Se mai roagă ierbi
Sau crucile potecilor

Orbitoare vârtejuri închipuite ciulini
De fapt, nisipul
De fapt: gol

Vântul va fi sec
și fântâna ca puroiul
de sub o plagă. Lipsește
exact nasturele sensurilor

Trecut eliminat

Adăugat de: Gerra Orivera

vezi mai multe poezii de: Ion Caraion



Distribuie:






Împărtăşeşte-ne opinia ta:

Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.