Satul de la marginea bucuriei - Ion Caraion

Zăpezile călătoreau leneșe
ca la-nceputul genezii.
M-am născut într-un sat ca o bubă,
sub munții amiezii.

Între cer și pădure,
satul sta ca o bubă.
Au venit ploile din protoistorie
pe urmă, să-l rupă.

Scuipătoare și-omidă,
mai apoi cunoscu burgul.
O tăcere lichidă
tonifică amurgul.

Înfrăgezea durerea și umilea în mine
zăpezile pure.
Satul de la marginea bucuriei
a rămas în pădure.

Adăugat de: Gerra Orivera

vezi mai multe poezii de: Ion Caraion



Distribuie:






Împărtăşeşte-ne opinia ta:

Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.