Regii din Pont - Ion Caraion

Casa noastră n-a fost de aici.
Gândul nostru prin alte lumi a umblat
bunici de bunici,
leat după leat.

Credințele noastre nu erau de pământ.
Cu hurtele, cu miile,
dimineața de pe fiecare prispă, seara de pe fiecare mormânt
n-au venit să ne așeze coroane, pe frunte, bucuriile.

Am băut din izvoare, am prânzit la săraci,
o preoțească smerenie semănarăm în lucruri
Prin văzduh, prin copaci,
știam ori de câte ori, Doamne, ți-i mâhnire, ori de câte ori
dori sau de bucuri.

O lege mai adâncă limpezea-n reculegerile noastre temeiuri
Nu belșuguri, nu veșminte –
proverbele ne-au aprins opaițe-nainte.
Din războaie ne-am întors cu aceleași suflete
în alte obiceiuri.

Ne știau datinele și ne pândeau mulți.
Sucurile, mana, așezările
care au pus tuturor neamurilor toate întrebările,
de câte ori nu ne stară poveri… de câte ori desculți
n-am degerat pe miriști, nu ne furară turmele,
nu ne omorâră miresele.
Fiindcă eram bogați și-au voit să ne piară.
Mamele noastre s-au purtat ca-mpărătesele,
tații – ca munții, ca descălecătorii de țară.

Dar peste-armurile noastre de foc,
o! când și-arunca noaptea năvoadele,
s-a abătut molima, au venit iscoadele
și-au lăsat pustiul în loc.

Cioplind socluri și dalii,
în dalta taciturnilor pietrari –
astăzi prin vorbele noastre visează pescarii Mangalii
de pe-ntinsul apelor mari.

Suntem acum regii din Pont
ce urmăresc noaptea corăbiile,
ciugulind cu sufletele descărnate la orizont
din mers, boabe, ca vrăbiile.

Fiecare trup e-o cicatrice,
fiecare gând – un smarald.
Inima unde n-a fost niciodată cald,
să-nsereze aice!

Adăugat de: Gerra Orivera

vezi mai multe poezii de: Ion Caraion