Râul de moarte - Ion Caraion

Tulburate drumuri ne cer.
Apă, foc, pământ, cer.

Stihie cu stihie. Și scorii.
Bună seara, lujerul florii!

Nou-i vechi și vechiu-i nou.
Dăm de-a dura o roată și-un ou.

Spate-n spate, să nu cadă,
trecător cu umbra pe zăpadă

– om și umbră vin din hău.
Poate-un pas bun. Poate unul rău.

Sau adunat copacii
ca să facă umbră vacii.

La poalele pădurii
deapănă lotrii și furii

un lapte ciudat. În ciubere
se-adună spuma, să zbiere.

Știi un lucru? L-am știut.
Viitorul a trecut.

Câte regate cuprinde un cal?
S-au adunat mal cu mal,

să-mpiedice râul. Râul de moarte.
Apa curge mai departe.

Ca timpul. Ca norii
Bună seara, laptele florii.

Adăugat de: Gerra Orivera

vezi mai multe poezii de: Ion Caraion



Distribuie:






Împărtăşeşte-ne opinia ta:

Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.