Rătăcire - Ion Caraion

Seara plecase ca un iepure prin pădure
ca o vechime cu soarele-n plisc
lunii i-a căzut balotul ceva mai departe

într-o altă moarte
răsărea timpul Obscure
gânduri. Va fi un risc
somnul.
Care mai de care se asmuță
jivinele nopții. Cioburi sparte.
Păsări nu mai sunt.
Nici retroversiunea lentelor
frunze. Nici cărările.
Viața nu se cruță.
Tiptil
muntele e tras cu o săniuță
de un copil
în prăpastie. Și pisat mărunt. Mărunt,
cum se pisau gările
pe vremea de fildeș a bombardamentelor.

Ca fumul
(iarăși nodul din gât…)
un iepure trece drumul.

Știi că te-ai rătăcit și-atât.

Lungi ca șerpii
gândaci care pleacă
prin nopțile iernii…

Iarbă seacă.

Adăugat de: Gerra Orivera

vezi mai multe poezii de: Ion Caraion



Distribuie:






Împărtăşeşte-ne opinia ta:

Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.