Preludiu - Ion Caraion

Mă trag la mine simplu ca-ntr-un scrin
de timp, în care marea-ntreagă-a deșertat
tot grâul unui cântec neiertat
și toată cerga linului festin.

Din primul început de melc rotund
m-aduc toți șerpii apei îndărăt,
cu drumu-n brâu, cu sângele-n omăt
trec fierării de ceruri fără fund.

Nervurile pământului din roci
culeg rachiul scoicilor – arpegiu
și nu-i finalul primului solfegiu,
ci zborul unui stol de sinecdoci.

Adăugat de: Gerra Orivera

vezi mai multe poezii de: Ion Caraion



Distribuie:






Împărtăşeşte-ne opinia ta:

Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.