S-a-ntâmplat numai atât:
avea nasul cam urât,
vorbele – vreo patru sute –
îi curgeau invers dar iute
și-ți sunau toaca-n auz
babițele lui Urmuz.
Am vrut ca să-mpac măcar
restul spart de samovar
sau din linguriți de pai
sau să-i dau liniște cu ceai,
dar știui? – că nu știam:
un complex crescuse-n geam!
Nu e vorbă (cine minte?)
l-avusese și-nainte
însă între nenufari
i-au crescut solzii mai mari
apoi mari, și-ajunși în gară
solzu-ntâi ieși afară.
Pelican și-Aristotel
nu știa nici el de el;
ba la soare, ba-n nisip,
avea chip sau n-avea chip.
Lasă-l! du-te pe peron.
Dacă-i cald, ia un palton,
să culegi, când cad în rouă,
hermetismele-amândouă.
…Și de-atunci (triunghi, pătrat)
bat în scoică regulat,
că mă râcâie-n auz
babițele lui Urmuz.
Distribuie: