Pe străzi, prin cer - Ion Caraion

aș vrea un cal, o birjă și-un oraș
prin care să mă plimb cu-amanții mei
călcând la pas pe nori din trei în trei
prin ochii mari unui rege-apaș

înzorzonat, pestriț și plin de sine –
o minge-aș vrea, o seară și-un băiat
cu care să mă joc în lung și-n lat
prin strugurii și purpura din cine

știe care galaxie ca un strung
ori vietate curioasă
cu care să m-alerg în lat și-n lung
pe străzi, prin cer, prin chiciure, prin casă

aș vrea un lac, un prinț și-o păpădie
aș vrea un coif, o rochie și-o iolă
aș vrea un bal cu fluturi, o tombolă
aș vrea o stradă-n cețuri, dar s-adie

a orișice e bun, și-a flori și-a ciorbă,
să tremure, să gâlgâie, să spere
(a care gând nu seamănă-o durere
și-n care flaut nu miroase-o vorbă?)

întreaga vietate masculină,
întreg prundișul nostru muieresc
aș vrea să țip, să fur, să rătăcesc
prin sângele de care pofta-i plină

și buzele mi-s umede… masacru
stârnit în mine de ce viciu laș?
cu mușița pe ea, duhnind a acru
umanitatea-mi pare-un fel de caș

târând bătrâne amintiri aptere,
ca pe-o pădure-n care mi-am ascuns
cândva-nțelesul slutelor mistere,
umanitatea-mi pare-un plaur tuns…

a care gând nu seamă-o durere
și-n care plictiseală ori viclean
pământ, pământu-a obosit să spună?
aș vrea o stea, o roată și-un ocean,
aș vrea o stradă, un copac și-o lună

doar ale mele, numai ale mele
și un miros năprasnic de bărbat,
cu care să m-alerg în lung și-n lat
prin cer, prin pat, prin fulgere, prin stele

Adăugat de: Gerra Orivera

vezi mai multe poezii de: Ion Caraion