Omul care se uită în toate părțile - Ion Caraion

caut poemelor mele straie de iarnă,
fulare și cizme-mblănite
Vine frigul ca o turmă de vite,
să se-aștearnă.

Haosul cu-ncolăceli agere
de-apocaliptice ospețe,
curge: lapte vânăt… Să-nghețe!
Cântece-n poziție de tragere.

Vine iarna ca o armată de ocupație.
Nu vreau să-mi găsească
mingile și ochii-n recreație.
Fugiți, poemele mele! Pământu-i o broască.

Iarna a ocupat orașul, parașutând
schelete. Glumeță, glumeață.
Nu mai e nimeni în viață?
Nici gând…

V-aș fi căutat eu alte sălașe
V-aș fi dus din planeta aceasta
Cegile-și clatină țeasta
peste orașe.

Copitele frigului frig.
Nu mai vreau nimic.
Fugiți! Nu mai vreau nimic.
Pământu-i o broască de stronțiu. Care cască.
Un dric. Vaiet și vaier.
Caut poemelor mele straie de aer.

Adăugat de: Gerra Orivera

vezi mai multe poezii de: Ion Caraion



Distribuie:






Împărtăşeşte-ne opinia ta:

Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.