Narcis - Ion Caraion

Oceanul va pleca într-o barcă.

N-a mai trecut
prin oglindă nici o femeie.

Câinile din fiord
pe care-l acoperă gândacii...

N-o să mai treacă
prin timp, nici un semn.
Cer căzut.
Ridi pagliacci
O seară sumar scandinavă.
Pisici de mătase.
Plouă pe case
și pe trecut.
Nord.
Mă abțin. Mă îndemn.
Prilej care n-o să se mai întoarcă.
Azi taina se încheie
la singurul ei nasture rupt
și fărâmicios.

Bucătarii mestecă-n otravă
ca-ntr-un sos.

Dedesubt
e o băltoacă...
Deasupra – un lemn.
Barcă, parcă.
Sau câteva case
leoarcă.
De prisos.
Aceleași cuvinte.
Greață.
Bucătarii mestecă, mestecă, mestecă-nainte,
buimaci.

Patruzecișinouădemiidegândaci.
Intră în sânge o cracă
de venin și untdelemn.
Ies din golf două vase...

Aceleași acoperișuri în ceață.

Câinele și pisica.

N-a mai trecut prin oglindă mintea.

Adăugat de: Gerra Orivera

vezi mai multe poezii de: Ion Caraion