Mersul pe acoperiș - Ion Caraion

Vă rog să așezați copacii la loc
locul amurgului de sfoară al stelelor căzătoare
lucrurilor în care-i îmbrăcat pământul
răgazului dintre două degete
s-a făcut necesară din timp în timp
dezordinea, spuneai o libertate
a mersului pe acoperiș pauza
dintre două primejdii, două crime, două dictaturi

nu se cuvine anulat epilogul traficului

nici o piatră nu se naște degeaba

în amândouă-împrejurările același trecător
a apărut ironic uitându-se către…

în august numai cerul e de prisos poștașul
dă din cap dă din cap înfășură
orașele neexpediate în gesturi
pe care le rupe în trei, în patru, acest
flux de bacterii mi-aduce aminte
de…
poftim cine judecă oamenii!

de la această oră nu mai vine, domnule,
nici o iubită

lamentabil se termină toate…

vă rog să așezați copacii la loc

Adăugat de: Gerra Orivera

vezi mai multe poezii de: Ion Caraion



Distribuie:






Împărtăşeşte-ne opinia ta:

Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.