Legato - Ion Caraion

Podoabe de preț se-ntorc în copaci.
O! nu ne iubește nimeni, nu ne iubește nimeni…
Doar cu tristețea din tine mai sameni
doar cu norocul pădurii de te împaci.

Sfâșietor e zborul fără munți…
Când nu vei mai fi, mâine, unde pleci? te întreb.
Ascultă cum gâlgâie mucegăitul horeb
pentru dimineața în care n-ai să mai te-ncrunți.

Aproape. Te-aș vrea lângă mine, lângă sân,
cu limpezi conduri, prin rouă, să te înalți.
Nu vor mai fi platanii prea singuri nici prea-nalți
în plina amiază cu zâmbetul spân.

Nici unui preludiu, o, n-ai să ai pe nimeni;
prin lemn învârstat vom scrie chenar
și-n ghemele vinei – pulpele plantei de jar –
nu ne va mai iubi nimeni, nu ne va mai iubi nimeni…

Adăugat de: Gerra Orivera

vezi mai multe poezii de: Ion Caraion



Distribuie:






Împărtăşeşte-ne opinia ta:

Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.