Lăuntrică - Ion Caraion

Eternitatea izbită de stânci –
marea semăna cu ochii mamei mele
amețitor de adânci.

Părul ei negru – un Trafalgar fictiv –
din zi în zi o făcu mai frumoasă.

Timpul nu mai avea genunchii mărunți,
dar vibra infinit…
Tot ce a devenit lumea mai târziu din pricina mea
a devenit.

Adăugat de: Gerra Orivera

vezi mai multe poezii de: Ion Caraion



Distribuie:






Împărtăşeşte-ne opinia ta:

Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.