Geneze V - Ion Caraion

Îți păream un ficus care-nțeapă luna.
Îți păream o voce care trece podul.
Omul e un document al universului.
Convoaie de seminții se vor striga, mișunând
pe-acest pod al prieteniei
cu doldora lor de tradiții și deprinderi,
împerechind punctele cardinale ale lumii –
cu fecioarele, complexele și nedumeririle lor,
hotărând prefețele surprizei și ale aspirațiilor –
cu tâmple bătute de soare, arămite de lună,
cu mangustele închipuirii lor viteze știind că merg
să apere cobre,
s-aștearnă
dimensiuni reale irealului
cald ca însăși această cordială corespondență de destin
plutitor
peste-un om care pleacă departe,
călare,
înainte de zori.

Adăugat de: Gerra Orivera

vezi mai multe poezii de: Ion Caraion



Distribuie:






Împărtăşeşte-ne opinia ta:

Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.