Din orașul vechi aduc ploile
monede și chei, aduc oase
de civilizații tocite
Cu totul
de nerecunoscut, în preajmă, tărâmul
Nu știu voci care s-au stins
rude cu gărgărițele misterului, pretutindeni, oamenii
Pete ale amiezii, mitologii pretutindeni
Strein și ciudat văzduh
Țipă-n cer păsări care nu se opresc la noi
Se fărâmițează humusul din care
nevăzutul plăzmuia soarte și forme
Tăcere până-n arborele cunoașterii,
Frig până-n alchimie, până-n paradisul pierdut
Prostul pădurii chicotind își dă coate
cu umbra Umbra cade pe gânduri
Și una câte una pe umărul pământului
se preling lacrimile, castanele, toamna
ca o boabă de strugure negru
Ciorchinele dă drumul seminției și noimelor
Progenitura scamei printre ploi, printre pietre
Distribuie: