Deltă sonoră - Ion Caraion

A cui i-această zi de alb și verde
cu instrumente leneșe de piei,
de-apar din larg vâslașii surzi, cu totul
acoperiți de cluci de porumbei?

Nici lacrimă…nici vis…nici vânătoare.
Foșnind, mătasea serii se dezbracă –
de legi rotunde dezmierdau legenda
și care vânt lăud, din cracă-n cracă,

la pomul muzical suia buimac?
– Așteaptă-mă la treapta de ivoriu
cu șnurii pali, ca să-ți petreci condurul
pitic de spaime-n beatul sanatoriu.

Nimic nu sparge luna. Legănate
aripi din bolta lentă trec alerte –
a cui i-această zi de alb și verde,
când ochiul arde ca o castitate?

De dimineață cresc privighetori,
seara intră cuiburile-n neveste;
– laudă, laudă flautului pe care
l-am auzit lângă treptele-aceste!

Adăugat de: Gerra Orivera

vezi mai multe poezii de: Ion Caraion