Come și urne.
Clepsidrele-adorm.
Curând or să se curme
și zarvele și vântul.
Pe tot pământul
nu se-aude nimic.
Rotunde castane
pe care le stric
din greșeală. Ating
o piatră, un pom.
Nu, n-a fost mersul
niciunui om.
Ning umbre pe ring.
Și umbrele-adorm.
Din muntele enorm
ca nemișcarea, ies
nori-pori. Universul
recade-n eres.
Văd zei cu ghiozdane
în drum către școală.
Urme și brume.
Planeta e goală.
Rotunde castane.
Rotunde potire.
O, lume-nelume!
Ce fericire,
bătrâne-mpărat…
între-adevărat,
fum în paradis.
Încă-albastru ni-s
flotele pierdute.
Paradisul pute.
Cosmosul: un sloi
fantastic de gheață.
Nici o bilă… nici o ață…
Dar ce? Lopătând,
clătine-se ploi
peste noi și vânt.
N-o mai fi pământ,
dar va fi abis
și-o să fie ceață.
Era un timp absurd.
Fraged paradis
de iaurt și gheață.
Umbrele se-agață
de copaci, de sol,
de soare, de prag.
Totul tot mai vag.
Totul tot mai scurt.
Greață și iaurt.
Totul tot mai gol.
Nimic nu se-aude
pe pământu-ntreg.
Trec strigoi și trec
(ce străine rude!)
anii prin grădina
Mutului Contabil.
Timpu-și cară vina
iremediabil.
Distribuie: