Cimitirul din stepă - Ion Caraion

Țintirimele turcești călătoresc,
spațiu-aleargă, pulberea mănâncă
oamenii și timpul. Pitoresc
toate pleacă. Noi rămâneam încă.

Noi rămâneam încă. O-mbătată
cu privirile, cu sângele, cu mintea
arcă-a deznădejdei când și-arată
cancerele stepei, dinaintea.

Prăbușiți sub clopotul-reptilă
al cenușii sacre și-ntre-azururi
de boli mari, dar macerați de silă –
noi rămânem martorii de-a pururi

ai acestor dure legi de-aramă;
roua-nțeapă; visu-i pe din două –
cuget, cuget, ploaia se destramă
… și-de-atâtea toamne-n mine ploua.

Adăugat de: Gerra Orivera

vezi mai multe poezii de: Ion Caraion



Distribuie:






Împărtăşeşte-ne opinia ta:

Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.