Charon – XII - Ion Caraion

Umbă prin pod îngerii-n cârji, amiaza de-a bușile.
Ca-n cântecul înecului
Fachirii înțeapă cu simboluri păpușile.

Sânge și ceară se-ncheagă pe sfeșnic.

Litere… litere… nuanțe ale eșecului,
grădini altădată grele de rod.
Câte culori acum șterse și mute,
câte sute –
voi obrajii apei! Tu exod
veșnic.

Adăugat de: Gerra Orivera

vezi mai multe poezii de: Ion Caraion



Distribuie:






Împărtăşeşte-ne opinia ta:

Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.