Noapte cu bube. Stătută ca o baltă.
Mă-ntorc de pe lumea cealaltă.
Dracul mână caii. Surugiul doarme.
Luna atârnă de pe cer ca o tenie.
Orb și fără părinți, multă vedenie,
între cranii și arme.
Vin de pe vremea când sângele picura din panoplie.
Cine știe, gândule, cine știe…
Apocalipsul a fost și s-a dus.
E ca-n lepădarea de Petru a lui Iisus.
Spunându-i că-l va părăsi
(Petru era om: cu temeri, cu vise)
Christ se părăsise
el mai întâi.
Și
iubeam odinioară o fată…
Din tigvele noastre ajunse fântâni,
o licoare ciudată
sorb viermii bătrâni.
Forfotă oasele din testamentele-amândouă.
Singurătatea își face cuib și se ouă
între țâțânile porții.
Lasă să împărtășească morții,
să vină întunericul și timpul scapet…
Cânte… Cântă, inimă de pesmet!
Popoarele secetei cu nările-n vânt
ne-au luat dumnezeii și-au plecat cu ei în pământ.
Distribuie: