Apogiatură - Ion Caraion

Peste carpetele rămase în pereți
mai plouă uneori ca un blestem,
strănută pieptul, muced cu hereți –
ne întâlnim, dar nu ne mai vedem…

Prin carnea noastră dorm cetăți avide
și totuși umblă umbra în sicriu.
Ne-am revăzut, dar poate-i prea târziu –
închide-te, tăcerea mea, închide…

Adăugat de: Gerra Orivera

vezi mai multe poezii de: Ion Caraion



Distribuie:






Împărtăşeşte-ne opinia ta:

Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.