Ajuns din cerc un pătrat - Ion Caraion

Ajuns din cerc un pătrat,
zeul în formă de scaun
trece dinr-o vară în alta
Pan se preface că șchioapătă... spinii
din talpă ori mărăcinoasa lui lână
i-ademeniră grădinii lerui lerui
Femei despletite până până
jos.

Umbra dă cu pietrele în faun

Și se tulbură balta
cerului... Ceru-i
un munte gârbov de os
în formă de scaun mai mare

(Ce femeie nu doare?)

Zeul își mută forma și buzele din loc în loc.
Ceru-i un descântec uitat.
Nu mai știu să mă joc.
Zorii și zorii și zorii –
pentru ce? Totul e lut. Sat
rămas în somn...
Mare Domn
scutură copacul să cadă-alegorii.

Adăugat de: Gerra Orivera

vezi mai multe poezii de: Ion Caraion



Distribuie:






Împărtăşeşte-ne opinia ta:

Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.