A nins din vocabular primăvara la iarmaroc
rămase printre crengi ca fulgii de zăpadă
cuvintele-agățate încep să cadă
– e baroc și grotesc –
unele peste altele. Ori fug. Ori tușesc...
Un iepure mănâncă morcovi în vitrină.
Pe Tamisa noaptea o streină
zvârle tot ce are pe ea și-n poșetă,
apoi râde și repetă, apoi cască și repetă
o poezie, două. La a treia, plânge.
Sau își numără degetele. Degetele, zilele.
Liliecii ies din buzunarele nopții ca proiectilele:
fiindcă mâine-i duminică iar negustorii închid
până la și după prânz,
ei se-aprovizionează din vreme cu insecte, cu sânge.
Numai întunericul e lichid, lichid, lichid
și se prelinge pe conturul sinucigașilor strâns
Distribuie: