Îndrumǎtoare de creştini

Autor:samoila


Adăugat de: samoila

duminică, 27 septembrie 2015

Sunt cel ce mult am investit
Dragoste şi urǎ-n efemer,
Acum bag seamă că-s falit
Eu, omul, pe lume pasager.

Dac- am adunat de toate,
Atât din laic cât din ceresc,
Sărac nu-s, te rog socoate,
În stare fost-am sǎ iubesc.

Poţi să mă arunci pe rug,
O inchiziţie lejerǎ,
Nu mǎ apuc eu sǎ distrug
Ştiinţa de pe etajeră.

Va veni-ntr-o şezǎtoare,
Cu o coasǎ printre spini,
Umbra deasǎ, cǎlǎtoare,
Ce-i îndrumǎ pe creştini.


vezi mai multe poezii de: samoila


Detalii poezie:

  • »» Tema poeziei: Adevăr
  • »» Poezie de debut? nu
  • »» A mai fost postată pe acest site? nu
  • »» A mai fost postată pe alte site-uri? nu
  • »» Vrei să fie analizată critic? da


Distribuie pe:






Împărtăşeşte-ne opinia ta:

Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.



Comentarii:

Frumos!!
maria
duminică, 27 septembrie 2015