III
Mai viu decât noi, visul nostru
gura şi-a deschis şi ochii.
Trupurile noastre la lumina zilei se preschimbă în cărbune.
Niciunul dintre voi n-a avut darul să vadă pântecul de piatră al artei. (Ultimul născut va da în vileag tainele norocului.)
De crezi sau nu, în vis s-a hotărât începutul lumii. Renunţă la pretenţii, vina lor e şi vina noastră, străine, mulţumeşte-te cu zeama acră a destinului, dacă te ţin curelele,
gloria nu trece pe aici desfrunzită, bucură-te în felurite chipuri de aceeaşi bucurie, înalţă-te tot mai mult spre sfârşitul pământului (mult mai bine se văd oamenii din ceruri), e vremea să fii primul la toate!
Bătrâneţii i se conferă o umbră tânără pentru activitatea de-o viaţă ―
gloria nu trece pe aici, străine!...
Plutire de-ai fi acestui cântec de plumb care-mi picură în urechi, mărşăluind, mai apoi, prin mine ca o procesiune de lilieci, de la un capăt la altul, precum ora-n pustiuri, amestecându-mă cu minciuna şi desfătarea înaltelor mese, unde se scriu manuale de legi menite a ne măsura zilele prin care pribegim, căutându-ne umbra sub tihna de cenuşă a mahărilor,
şi tot nu ţi-aş spune, străine,
cine a tăiat buricul bufon al acestei lumi.
Distribuie: