Poem despre Doftana VII - Iannis Ritsos

Fotografii cu chipuri chinuite.
Chipuri, chipuri ca niște vapoare cu două lumini
plutind în beznă.
Chipuri tăcute ca amintirea.
Chipuri solemne ca așteptarea. Chipuri nerase
cu, îndărătul asprei lor bărbi, un zâmbet,
o pasăre mută după-un copac dezgolit.
Chipul adânc al lui Andrei Bernat,
Chipul lui Janos Herbak – de după tristețea lui
străluminează-n cuget ca zorile-ndărătul ruinelor.
Chipul lui Ion Fonaghi cu cei 29 de ani ai lui
ca 29 de chiparoși în câmpia primăverii.
Gura lui – un triunghi exact și hotărât. Pe ochelari,
reflexele a două ferestre deschise spre viitor.

Chipuri tăcute, o, chipurile mele, tovarășe,
chipuri frățești ale eroilor și martirilor,
pline de idee, de nădejde și de certitudini,
chipuri fericite și grele
ca roadele coapte-ale pomului tău, libertate!


Traducere – Nina Cassian
Iannis Ritsos – Cele mai frumoase poezii

Adăugat de: Gerra Orivera

vezi mai multe poezii de: Iannis Ritsos