Orestis – Cât de tăcut se schimbă anotimpurile - Iannis Ritsos

Cât de tăcut se schimbă anotimpurile. Se înnoptează la nesfârșit.
O bancă de răchită stă singură, uitată sub arbori
în umezeala străvezie și aburii ce urcă din pământ.
Nu-i vorba de tristețe; nici de așteptare măcar; nimic.
O mișcare încremenită se întinde spre ieri și spre mâine.
Broasca țestoasă e piatră printre ierburi;
peste puțin se mișcă –
blând neprevăzut, tainică complicitate, o fericire.


Traducere – Elena și Iannis Veakis
Yannis Ritsos – Întoarcerea Atrizilor

Adăugat de: Gerra Orivera

vezi mai multe poezii de: Iannis Ritsos



Distribuie:






Împărtăşeşte-ne opinia ta:

Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.