Gustavo El - creaţii proprii

Te rog,dă-mi dragostea înapoi
Nu meriți să o ai ca amintire
Să-mi dai te rog,și clipele în doi
Sau sufletul pus în iubire

Ți-am spus „iubito” până ieri
Te-am așteptat,visând a ta îmbrățișare
Acum din brațe iubitoare-mi pieri
Și dor îmi lași de-a ta înfățișare

Mi-e dor de tine-n fiecare clipă
Și-n urma ta rămân doar aminitri
Sunt ca un fluture făr’ o aripă
Oh!Cât amar și câte amăgiri!

Stăteau de vorbă-n ceas tarziu
Un om bogat,c-un pirpiriu
Și se-ntrebau unul pe altul
Cine-i sărac,cine-i bogatul?

O,floare,de ce nu te superi
Când vezi albina din polen că-ți ia
Când oameni,cu ale tale ruperi
Și-mpacă la necaz femeia?

În al meu suflet fac curat
De-acolo chipul ți-l arunc
C-a obosit câte a-ndurat
Cât m-ai făcut mereu să plâng

Din toamnă aș fi vrut,să fiu un bob de rouă
Un bob ce îl strivești,cu palmele-amândouă
Să ma preling ușor,de dimineață-n zori
Pe trupul tău frumos,și pe-ai tăi obrăjori

“Nu te iubesc,nu te mai vreau”
Așa mă mint întotdeauna
Evit mereu,să-ți spun pe șleau
Dar cum ești tu,e numai una

De vânt rafală vine,și-n brațe mă cuprinde
De-a ta guriță dulce,cu forță mă desprinde
Și restul meu de viață,în veci ce mi-a rămas
Cu gându-l voi petrece,la tine ceas de ceas

Voi știi s-ascult în glasul,stropilor de ploaie
De sufletul ce tremurând îmi e de dor
Și când mi-o povesti,de chinul ce-l îndoaie
O să-i răspund,cu toate simțurile în cor: