Gustavo El - creaţii proprii

Chiar dacă trupul ți s-a stins
Și astăzi stai cu îngerașii
Bunica mea cu părul nins
Te pomenesc cu drag urmașii

Într-un hotel de vreo trei stele
Sau poate patru.Cine știe?
Eroul nostru din favele
Pe-Anuța o învață poezie

De ce trăiți pentru arginți și fală
Și risipiți frumosul pe doi bani?
În Rai nu-i loc de vreo tocmeală
Nu dai la schimb hârtii pe ani

Ochi idioți fără vreo scuză
Cum de-ați putut să vă lăsați
Ispită frumuseții,și ce muză
V-a-mbrobodit să-i fiți argați?

Știrbit e adevărul și confuză
Ca-niciodată îți e azi privirea
Deși mi-ai fost singura muză
Atunci când am pictat iubirea

Cât de frumos percep iubirea
Când stai la pieptu-mi cuibărită
Și-n ochi ți se citește fericirea
Cât de frumos arăți când ești iubită!

Ne pleacă verdele din țară
Se duce rând pe rând avutul
Pentru-animale-i grea povară
Pe roți le pleacă așternutul

Mi-e dor s-alerg desculț pe-afară
Să joc atâtea ce-am jucat odată
Să simt din nou că-i primăvară
Să mai sărut pe-ascuns vreo fată

Ca un actor ce încă are trac
De parc-aș fi virgin în poezie
Așa mă simt iubito,prea sărac
În versuri ce-au să te descrie

Te-am căutat în orice sărbătoare
În stropii calzi de ploaie deasă
Sau poate-n stelele din zare
Te-am căutat,să-mi fii mireasă