Sabat - Georg Trakl

De suflul plantelor otrăvitoare
Visez în febră sub cețoasa lună
Și simt încolăciri, să mă răpună,
Și văd, ca un sabat de vrăjitoare,

Flori sângerii cum în oglinzi curate
Din inima-mi storc patimi arzătoare
Și buzele lor atotștiutoare
Se umflă-n gâtu-mi beat, turbate.

Flori de pe țărmul tropical, ca ciuma,
Flori care-și pun pe buzele-mi calicii
Cu balele scârboaselor suplicii.

Menadă, una-ncolăcește-acuma
Carnea-mi, de cețuri grele ostenită
Și de cumplite-ardori amar vrăjită.



Traducere Mihail Nemeș

Adăugat de: Gerra Orivera

vezi mai multe poezii de: Georg Trakl



Distribuie:






Împărtăşeşte-ne opinia ta:

Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.