În clar de lună - Georg Trakl

Vermină, șoareci și guzgani se-agită,
O oaste, pe podea sub luna plină.
Ca-n vis brusc vântul țipă și suspină.
Umbre de frunze mici la geam palpită.

Pe ramuri păsări cântă câteodată.
Pe goi pereți păianjeni se strecoară.
Palori prin săli pustii se înfioară
Și-n casă e o liniște ciudată.

Lumini par că alunecă în curte
Pe lemne putrede, surpate troace.
Sclipește-o stea în negrele băltoace.
Figuri stau încă-aici din vremi trecute.

Și alte lucruri vezi, cu forma frântă,
Și, șters, un scris pe firme sfărâmate,
Și chipuri luminoase: îngeri, poate,
Ce-n jurul tronului Mariei cântă.




Traducere Mihail Nemeș

Adăugat de: Gerra Orivera

vezi mai multe poezii de: Georg Trakl



Distribuie:






Împărtăşeşte-ne opinia ta:

Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.