Asfințit – a 2-a variantă - Georg Trakl

Când mergem prin verile-aurii către casă
Ne-nsoțesc umbrele sfinților veseli.
Mai dulce-nverzește vița de vie în jur, grânele îngălbenesc
O, frate, ce liniște-i în lume.

La căpătâi arțarul freamătă trecuturile noastre de demult
Spre noi adie răcoarea albastrelor ape,
Sumbra oglindă a melancoliei virile
O, frate, se coace dulceața serii

Domol răsună vântul pe solitara colină
Pe vremuri s-a stins
Duhul lui Dedal în suspine trandafirii
O, frate, sumbră se schimbă priveliștea sufletului.


Traducere Mihail Nemeș

Adăugat de: Gerra Orivera

vezi mai multe poezii de: Georg Trakl



Distribuie:






Împărtăşeşte-ne opinia ta:

Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.