Gabriel Stanciulescu - creaţii proprii

Te vreau pe tine

Iubita mea, mi-e dor de tine,
Tu iei când pleci un pic din noi,

Aș da orice să ne iubim

Iubito, cândva, aș vrea sa-mi spui,
Tu chiar m-ai iubit pe mine?

Te voi iubi pân’ la sfârșit

Iubito, din nou, pierdut sunt de tine!
Te caut haotic, printre gânduri pășesc,

Iubirea, nu este o întâmplare!

Nu-i prea târziu să credem în iubire,
În fond războaie în minte nu avem,

Te-am înșelat... cu mine

Te-am înșelat, din nou, cu mine,
Să nu îmi spui că-s misogin,

Să aducem trăirile înapoi

Mă strecor în gânduri, răvășit,
Refac pașii-n doi și te zăresc,

Flămând de tine!

Simt farsa viselor furate,
Gânduri stranii îmi dau frisoane,

Dragostea-n noi răsare

Te caut neîncetat iubire,
Și tot mai greu te regăsesc,

Dragostei, un loc sub soare...

Ti-am furat în taină clipa
Ce ne va însoți-n eteruri,

Mi-ai oferit suprema dăruire

Nici să visez n-aveam curaj,
Deși speram des la iubire,