Socrate și Alcibiade - Friedrich Hölderlin

,,Pentru ce îl cinsteşti mereu, sfinte Socrate,
Pe tânăru-acesta? Ceva mai măreţ nu cunoşti?
Pentru ce ochiul tău îl priveşte
Cu dragoste, ca pe un zeu?”

Cel ce-adânc a gândit, mereu viaţa iubeşte,
Înalta virtute-o-nţeleg cei ce-n lume-au privit,
Şi se-ntâmplă că ades Înţelepţii
La urmă tânjesc spre Frumos.

Adăugat de: Gerra Orivera

vezi mai multe poezii de: Friedrich Hölderlin



Distribuie:






Împărtăşeşte-ne opinia ta:

Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.