Flavius - creaţii proprii
- Mare minune
Numai eu
îmbrăţişez lipsa ta de certitudine,
mai departe
nu ştiu ce se întâmplă,
- Am tot căutat
Abia scăpat de patul lui Procust,
îmi căutam împăcarea cu fustele cunoscutelor
ca un întreprinzător printre datornici.
Eram încă pe cai mari,
- Prea mult pentru cel părăsit
Îmi spuneai să trec peste tot cea fost
şi să-ţi uit chipul.
Din clipa aceea s-au încurcat lucrurile,
mi-am pierdut răbdarea aşteptării
- Dacă ochii vor spune mai mult
Printre malurile dintre mine şi tine
nu trece nici un râu,
rar te salută câte un firicel de apă
fără un izvor anume,
- Fiecare zi
Se rostogoleau în gol
cuvintele mele şoptite în amurg,
ochii acopereau cu privirea
universul în care ne inundau gândurile.
- Om fără oameni
Când inima e mai uşoară ca fulgul
nu mai rămâne niciun păcat de iertat,
doar o fereastră deschisă de dragoste
să se simtă cum intră primăvara în sânge.
- Cu aripi de pasăre la tâmple
Nimic deosebit în tot ce spui
doar surâsul cu irizări de purpură
absorbit de ochii mei fără constrângeri
ca sufletul mamei dospit de iubire.
- Doamne
S-a închegat laptele soarelui
în foşnetul copt al pământului
cu o iubire adusă din cer
în inimile ce absorb lumina.
- Promisiuni fără acoperire
Cine şi-ar putea închipui o schimbare de substanţă
fără o lovitură plasată sub centură
încât aparenţa să înşele ura
cu fluierul glonţului pe la urechi,
- Femeile ştiu să iubească
Spânzurată de clipa nefericită
foamea mea lăuntrică ieşea printre dinţi,
rodea câteva pofte dintre sânii tăi
copţi ca nişte căpşuni gigantice.

Distribuie acest autor: