Pentru a ne îndepărta de furtună
și de foamea de lup a timpului -
ne risipim pe drumurile inimii,
acolo unde întâmplările mărunte,
uneori, devin esențiale.
Atunci simțim mângâierea
primăverii în zilele aspre
de toamnă; și ni se pare că ziua
nu se mai sfârșește,
iar noaptea își pierde puterea.
Chiar liniștea pare un dangăt
de clopot vestind învierea...
Poate că nu-i decât o părere,
dar asta înțelegem
din tremurul frunzelor
și din tristețea cuiburilor.
Findcă iubim și nu cunoaștem
căderea în veșnicie; e ca atunci
când încerci să zbori,
dar ți se pare că visezi!
Pentru ca o plantă să producă substanţele nutritive necesare, trebuie ca frunzele ei să fie orientate spre soare. De aceea multe plante au tulpini înalte şi drepte, pentru a ajunge uşor la lumină.
vezi mai multe poezii de: Vasile Toma
Detalii poezie:
Distribuie pe: