Păstorul de turme (XIV) - Fernando Pessoa

Nu-mi pasă de rime. Rareori
vezi doi copaci la fel, unul lângă altul.
Gândesc şi scriu tot aşa cum florile au culoare,
dar cu mai puţină măiestrie în modul de-a mă exprima,
fiindcă îmi lipseşte simplitatea divină
de-a fi cu totul doar exterioru-mi.

Privesc şi mă emoţionez,
mă emoţionez aşa cum apa curge pe un povârniş,
şi poezia mea e naturală ca vântul când se stârneşte.

Adăugat de: Gerra Orivera

vezi mai multe poezii de: Fernando Pessoa



Distribuie:






Împărtăşeşte-ne opinia ta:

Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.