Toată noaptea, și așa cum vântul se culcă printre
Chiparoși, se culca el,
Fără să mă strângă-n brațe decât ca aerul ce mângâie
Pe cineva aproape, ori cum petalele florilor în cădere
Tremură și par să nu cadă spre pământ, așa și el
Părea deasupra mea să plutească ușor ca frunzele
Și mai aproape de mine decât aerul,
Și muzica râurind prin mine părea să-mi deschidă
Ochii înspre noi culori.
O vântule, ce vânt e pe potriva greutății lui!
Distribuie: