Deși prea bine răul mi-l vrei, Audiard, Audiard,
Unde horbotele pe sâni se despart
Ca niște degete de iederă agățându-se de
Crevasele lor, Audiart, Audiart,
Mândră, învoaltă, fragedă minunăție,
Cine să-ți cânte ție Audiart, Audiart,
Laude pe măsura chipului?
Aici un sărut de cuvinte!
Îl trec lui Lady „Miels de Ben”,
După ce ți-am lăudat corsajul rotunjit
Tras înapoi în cute darnice.
Degeaba aș fi nădăjduit
că ai vrea…
Nu, zadarnice
Speranțele că te-aș putea ruga ceva.
Doar în cuvânt întru lauda ta, fată,
Pentru volbura iscată
De satinurile tale pe scară.
Fiindcă niciun cusur n-o s-apară
Acolo unde tors și membre-s îngemănate
Deși mă urăști, citește-le înluminate
În trandafir și aur.
Ori când menestrelul, la cântec jumătate
Zbucnește în scandări ritmate
„Audiart Audiart”.
Bertrans, măiastru în ale lui balade
Bertrans de Aultaforte sloboade
Lauda ta, și deși mă urăști profund
Da, deși răul mi-l porți în gând,
Audiard, Audiard,
Splendoarea ta-i scrisă aici până când
Audiart.
O, până când te vei naște iar.
Și, gheboșată și zbârcită, într-un fel ce mintea
Nu-l poate zugrăvi, pe când fierbintea
Rouă a tinereții ți s-a răcit
Pe mâini, iar sufletu-nvechit,
Urând noua, pocita învelitoare,
În care ajuns din greșeală i se pare,
Găsește lumea atât de amară
Pe cât îi pare acum de dulce,
Fiind tânără și ademenitoare
Cum va mai fi atunci numai în vise,
Fiind atunci tânără și pocită,
De străvechea mândrie nimicită,
Atunci te vei înmuia,
Știind nu știu cum
Că ai fost cândva ea
Audiart, Audiart
Pentru a cărei splendoare se ierta
Audiart, Audiart,
Que be-m vols mal.
Distribuie: