Oase de sepie – 18 - Eugenio Montale

Palid sistru în vânt
al unui vânăt greier,
de-abia atins, curând
stins în al zădufului cutreier.

Din adânc, rămuroasă
vine în noi vine
secretă: lumea noastră
de-abia se susține.

Dacă-o arăți în aerul
parcă de scrum, corupte
tremură acele resturi
iar vidul le-nghite.

Mișcarea e oprită,
vocea tace, oricare,
coboară spre vărsare
viața aridă.



Traducere Marian Papahagi

Adăugat de: Gerra Orivera

vezi mai multe poezii de: Eugenio Montale



Distribuie:






Împărtăşeşte-ne opinia ta:

Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.