Oase de sepie – 16 - Eugenio Montale

Încerca mâna voastră claviatura,
cătați cu ochii notele-n infoliu,
semne de neștiut; se auzea frântura
fiecărui acord ca o voce de doliu.

Am înțeles că totul, în jur, se-nduioșa
văzându-vă stângace, adânc neștiutoare
în chiar limbajul vostru: fremăta
dincol′ de geamu-ntredeschis limpedea mare.

În pătratul albastru dansau plini de speranță
fluturi; sticli o frunză în soarele fierbinte.
Nimic din apropiere nu mai găsea cuvinte,
era a mea, era a noastră, a voastră dulce ignoranță.


Traducere Marian Papahagi

Adăugat de: Gerra Orivera

vezi mai multe poezii de: Eugenio Montale



Distribuie:






Împărtăşeşte-ne opinia ta:

Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.