Motete II (9) - Eugenio Montale

Gondola care-alunecă-ntr-o tare
lucire de catran, de roșii maci,
cântecu-nșelător ce se-nălța
din masa de cordaj și poarta mare
închisă peste tine, râs de măști
care fugeau în ceată –

o seară din o mie și-a mea noapte
e mai profundă! Se agită jos
mort mort încâlciș care mă întremează
în straturi și egal mă face-acelui
abstras pescar de-anghile de pe țărm.


Traducere Marian Papahagi

Adăugat de: Gerra Orivera

vezi mai multe poezii de: Eugenio Montale



Distribuie:






Împărtăşeşte-ne opinia ta:

Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.