Lăstunul - Eugenio Montale

Lăstunul adunat de pe trotuar
avea aripile îmbâcsite de smoală,
nu putea să zboare.
Gina care l-a îngrijit i-a spălat acele cheaguri
cu un pămătuf cu ulei și parfumuri,
i-a pieptănat penele, l-a ascuns
într-un coșuleț abia de ajuns
ca să poate să respire.
El o privea aproape recunoscător
cu un singur ochi. Celălalt nu se deschidea.
A luat atunci o jumătate de frunză de lăptucă
și două boabe de orez. A dormit îndelung.
A doua zi în zori și-a reluat zborul
fără să salute.
L-a văzut servitoarea de la etajul de deasupra.
Ce grăbit era, fu comentariul. Și când te gândești
că l-am scăpat de pisici. Dar acum poate
că o să se descurce.

Traducere Marian Papahagi

Adăugat de: Gerra Orivera

vezi mai multe poezii de: Eugenio Montale



Distribuie:






Împărtăşeşte-ne opinia ta:

Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.