De-a lungul mării - Eugenio Montale

Crește vântul, bezna e sfârtecată,
umbra pe care o lași pe plăpânda
palisadă se-ncrețește. Prea târziu

ca să nu mai fii tu însăți! Din palmier
se prăbușește șoarecul, fulgerul e la fitil,
lângă lungile gene ale privirii tale.


Traducere Dragoș Vrânceanu

Adăugat de: Gerra Orivera

vezi mai multe poezii de: Eugenio Montale



Distribuie:






Împărtăşeşte-ne opinia ta:

Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.