Emilian Lican - creaţii proprii

Aș vrea să merg la Paris!
Nu am fost niciodată în Franța.
„Titanicul” l-am pierdut pe un val...
În portul Constanța.

Alpha Și Omega ești
Când deschisă ca o floare
Ești: ba o Lună, ba un soare
În picturi dumnezeiești...

Un ,,poet" al unei ,,bombonice"
De pizmă luat pe înserat,
Şi chinuit de lirice varice
S-a pus şi el pe criticat...

Moartea este femeia care te violează…
Nu te întreabă dacă o dorești,
Atunci când nechemată te vizitează,
Te îmbrățișează chiar dacă n-o iubești…

Cetatea este tristă,
Turiștii au plecat;
Ecouri mai persistă
În târgul neuitat.

Poetul-piatra care macină grâul
Poeta-piatra peste care trece râul
Poeții sunt pietrele care rămân
Când El și Ea nu se fărâm(ă)...

În zori de zi e Anul Nou
Iar vaca îl ceartă pe bou
Îl face criminal că a ucis
Anafura din paraclis...

Dau pe gât doza de bere,
Gândul zboară către tine
Dar nici Dumnezeu nu cere
Lacrimi, doruri și suspine...

Sânii tăi sunt două mere
Când te las ușor pe spate-
Sfârcurile să-ți adun
Între buzele-mi flămânde,

Cioc, cioc, cioc...
Ciocănitoarea dă din cioc
Este o ciocănitoare ca toate
Ciocănitoarele...