ElenaJ - creaţii proprii

Mă uit la ea. O văd pierdută. Și ochii nu-i mai strălucesc.
Strigarea ei acum e mută și visele-i se risipesc.
Zâmbește când își amintește. Dar lacrimile curg nebune.
Este o rană încă vie și-o doare, chiar dacă nu spune...

Te caut și nu te găsesc și nici nu știu de tine.
Când te-ai pierdut, când ai plecat, când ai uitat de mine?
Și visul când l-ai dat uitării și cum de nu ai mai luptat,
Ci te-ai lăsat pradă ușoară pe acel drum întunecat...

O ghiară mi-a distrus plămânii
Și fără aer m-a lasat.
Eu încă simt urmele mânii
Ce m-a lovit și a plecat.

Mi-e dor de tine, om frumos!
Mi-e dor de chipul tău senin!
Mi-e dor de zâmbetu-ți spumos,
De sfletu-ți ca din penin!