Dunare - creaţii proprii

Fericirea se ascunde

Printre greierii din iarbă

Vorbesc cu mine, aşteptând
Ca niciodatã, primãvara
Aştept – grãunte germinând
Ca verde sã-mi aleg culoarea.

La început de viaţă
Creştinului mai nou,
Pentru-a alege, lucruri
Se-întind pe un platou.

Povestea ta e scãldatã-n albastru,
Culoare de regi ce-au ştiut a dori
S-atingã zenitul, în fugã de care,
Cu-întregul lumesc mustind a-l robi.

Un pahar de vin:
O omidă.
Se târâie pe creangă: creierul meu
picior cu picior (e flamândă!)

Aş scrie iarăşi o poveste,
Aş scrie ca la început,
Pe când sărutul tău furat
Lăsa pe buze-mi gust de crud.

Răsuflu greu, ca la sfârşit
De drum de braţe peste valuri
Când simţi dureri în coş de piept
(înţepeniţi de-aiurea, plauri…)

În târgul ăsta-n care plouă
Să bem, maestre, un pahar
Şi sufletul în seara asta
Hai să uităm că ni-i amar.

Şi când târziul odihneşte
amarul unui surd crepuscul,
mă rup de coaste şi de cărnuri,
mă las în urmă, sec, minuscul…

Se-aruncă depărtarea
În hăul dinspre tine
Şi totuşi încă eşti
Copac cerşindu-şi vine…