Mă întreb mereu și n-am primit răspuns,
De ce când îți dorești mai mult... te înșeli?
De ce când iubești adesea ești pătruns
De bănuieli și absurde îndoieli?
Mi-aș fi dorit să nu mă înșel, nicicum,
Puteam să pun prinsoare cu trecutul,
Că pașii mei se îndreaptă spre un drum,
Că rostul... revendică începutul.
Mi-ai dăruit din absurdul firii tale,
Și-am suferit de grele boli, dorite,
Dar eu tânjesc să ne găsim o cale
Nu alei, ce le ții, de ochi ferite.
Te țin în brațe și văd cum trepidezi,
Sărutul meu te soarbe în neștire,
Ne adulmecăm și tu mă-mbrățișezi
Când savurez izvorul de iubire.
Eu te iubesc și când se-ncruntă norii,
Sunt realist și adesea răvășit,
M-am obișnuit cu fricile plăcerii...
Știind că dragostea-i... un nesfârșit.
Îţi place ciocolata? Ştii din ce se face? Ciocolata se face din seminţele fructului arborelui de cacao. Însă acest arbore nu creşte oriunde, ci numai în zonele calde şi umede din America de Sud, vestul Africii şi sud-estul Asiei.
Citate şi Maxime:
Oare ne-ar fi mai bine dacă am cunoaşte Adevărul Absolut? Sorin Cerin
vezi mai multe poezii de: Gabriel Stanciulescu
Detalii poezie:
Distribuie pe: