Dragoste la malul mării - William Ernest Henley

Dragoste la malul mării - William Ernest Henley,1849 -1903




Din bezna nopţii fără stele care m-acoperă deplin,
(O, suferinţă-a vântului trudind sub negri nori!)
Întunecată ca un suflet chinuit de negre presimţiri,
Murmurul mării care se aude, suspin după suspin,
Sună ca şoapta-ndurerată-a două suflete surori
Prinse-n flăcările-nalte-ale unei iminente despărţiri.

Dorinţelor care m-au încercat cu întreită forţă, pe deplin,
(O, melancolie-a vântului trudind sub negri nori!)
Viselor, care păreau să prevadă viitorul, cu-nseninate presimţiri,
Speranţelor înălţate ca valurile mării, neatinse încă de suspin,
Tuturor lucrurilor gingaşe şi dulci dăruite unor suflete surori,
Nu pot să le-adresez decât un mut adio, în ziua solemnei despărţiri.

Iar acelei fetei de la care-am înţeles ce-i dragostea, deplin,
(O, plâns al vântului trudind sub negri nori!)
Acum când sunt un străin în viaţa ei, când iubirea se desface în iubiri,
Din bezna nopţii, de lângă marea slobozind suspin după suspin,
Îi trimit, cu toată dragostea simţită de două suflete surori,
Un ultim, lung şi trist adio-n clipa definitivei despărţiri.





Trad. Petru Dimofte

Adăugat de: Mierla

vezi mai multe poezii de: William Ernest Henley



Distribuie:






Împărtăşeşte-ne opinia ta:

Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.