Dragos lucica - creaţii proprii

stopaţi construirea bisericilor
prea mulţi prelaţi
buhăiţi
prea avari

oare unde s-au dus
clipele noastre
verzi precum
întinderea cerului

cu fiecare zi
iubim mai mult
cu emoţia înţelegerii

ehei ce știți voi
de plecarea mea
așa pe neașteptate

Cu tălpile arse
Îngerii biciuiţi
în focuri din nepăsarea
inconştientă a autorităţilor

Pe o melodie rock
sinistră
dintr-o dată s-au frânt
aripile

cu ghearele lacrimilor

din norii grei

în sclipirea
unei lacrimi
ne scăldăm singurătăţile

Rătăcesc prin gânduri
caut urma
în vis
în cuvinte nerostite

păşesc prin locuri
în care firul de iarbă
străpunge cu măreţie
spinările